Dupa aproape o luna si jumatate de când apele Dunarii au acoperit comuna Rast, viata oamenilor de aici se desfasoara intre doua tabere si o localitate in ruina. Laolalta cu porcii, vacile si pasarile, bunici, parinti si copii incearca sa-si duca viata de zi cu zi. Au trecut apele, presedintele, premierul si televiziunile. In urma lor a ramas drama a 3.800 de suflete si multe promisiuni. Satenii din Rast, obisnuiti sa munceasca si sa traiasca in ritmul anotimpurilor, sunt ingroziti de trecerea timpului, de faptul ca pâna acum nu s-a facut mai nimic. Dupa aproape doua luni de la revarsarea Dunarii, ei traiesc tot in corturi, dorm pe pamânt si se spala la adapostul intunericului. Chiar daca toti oamenii sunt egali in fata inundatiilor, dar si dupa ce nenorocirea i-a lovit, sinistratii din Rast s-au impartit. Cei care au casele mai putin avariate de ape s-au intors in sat si incearca sa-si continue viata ca si cum nimic nu s-ar fi intâmplat. Pe câmp, la „Via Boierului“, sunt doua tabere, cea veche - unde sunt asezate biserica, gradinita si oficiul postal, si tabara „italiana“, denumita asa dupa corturile albastre donate de Ministerul de Interne italian. Cei care nu vor sa se desparta de animale si-au improvizat corturi din folie la „periferia“ celor doua asezari. „Nu e nimic de munca aici“ Oamenii din Rast nu si-au pierdut doar gospodariile, ci si modul de viata. Cei care locuiesc in tabara duc dorul pamântului si al muncii. Daca inainte de venirea apelor munca pamântului si cresterea animalelor le ocupau timpul, le-a mai ramas acum doar statul in tabara, pe „buza santului“, cum spun batrânii. „In sat ne ocupam cât era ziua de lunga cu agricultura si tineam animalele. Eu ma trezeam la ora 6.00, mulgeam vaca, dupa care o duceam la pascut. Dupa aceea mergeam la câmp cei care nu aveam serviciu. Seara potoleam pasarile si animalele, iar pe la 21.00 intram in casa, pentru ca