Exemple perfecte pentru a ilustra fenomenul de răspîndire rapidă a unor neologisme odată cu utilizarea tot mai masivă a obiectelor denumite de ele sînt, în momentul de fată, celularul si/sau mobilul. Despre succesul obiectului pe care cele două cuvinte îl desemnează comentariile sînt de prisos; mă voi opri de aceea doar asupra alegerilor lexicale care îi însotesc ascensiunea rapidă. Evolutiile de acest tip sînt destul de greu de urmărit nu numai pentru că au loc într-un timp scurt, dar si pentru că sursele lor lingvistice sînt aproape incontrolabile. Limbajul comercial internationalizat - traducînd sau transferînd cuvinte dintr-o limbă într-alta, actionînd asupra publicului printr-o publicitate pestrită si nu foarte atentă la puritatea lingvistică - propune simultan mai multe solutii. În acelasi timp, se creează diferente între registrul strict tehnic, cel comercial si publicitar si cel al comunicării curente, familiare. În cazul nostru, sursele pentru denumirile românesti ale produsului au fost desigur engleza (mobile phone, cellular phone), franceza (téléphone mobile, téléphone cellulaire), italiana (telefono cellulare), germană (Mobiltelefon) - dar, foarte posibil, si alte limbi. (Dat fiind că în acest caz uzul curent e mai important decît sanctiunea dictionarelor, am verificat existenta sintagmelor respective în mai multe anunturi plurilingve din Internet). Textele publicitare apărute la noi în ultimii ani introduc sintagmele corespunzătoare - telefon mobil, telefon celular - dar nu le folosesc masiv; multe anunturi actuale preferă să pună în relief numele mărcii si termenii-cheie ai comunicării (telefon, retea, convorbire, conectare etc.). Între timp, însă, s-au răspîndit în uz compusul telemobil ("vorbea tare în telemobil, programîndu-si aferată ora la cosmetică" - "Cotidianul" = C, 235, 1996, 6; "o lume posedată de telemobile" - "Evenimentu