Profesorul Octavian Ghiurţu a înfiinţat, la începutul acestui an, primul club de gen din oraş. Deşi recunoaşte că, potrivit statisticilor, la 500 de ore de antrenament apare o accidentare, el afirmă că judo este singurul tip de arte marţiale nonviolent.
„ADS“: Cum aţi ajuns să practicaţi judo?
Octavian Ghiuţu: A fost poate mai mult o întâmplare. Era în 1978 şi trebuia să merg împreună cu un coleg la paraşutism, în Iaşi. Au fost câteva inconveniente, astfel că următorul sport pe care îl preferam şi îl puteam alege era judo.
Cât timp aţi practicat sportul de performanţă?
Am practicat judo ca şi sportiv doar şase ani, în perioada 1978-1983, la cluburile CSS Unirea Iaşi şi apoi, ca senior, la Politehnica Iaşi.
Care a fost cel mai important trofeu?
Cum am făcut sport de performanţă doar puţin timp, n-am avut cum să particip la foarte multe competiţii. Am câştigat însă Cupa UTC-ului la Judo, cea mai importantă competiţie la nivel naţional la acea vreme. Apoi, ca instructor şi antrenor, am scos mai mulţi vicecampioni naţionali.
Aţi bifat vreo competiţie internaţională?
În 2002 am participat la Campionatul Internaţional de Veterani, însă am pierdut aurul în faţa unui sportiv din Ungaria. A fost mai bun, însă avea şi ceva kilograme în plus pentru categoria la care am participat. Atunci am câştigat şi dreptul să particip la Campionatul Mondial de Veterani de la Tokio, însă din cauza lipsei banilor nu m-am putut duce.
Credeţi că aţi fi făcut o figură frumoasă la Tokio?
Este un regret că nu am putut să particip la campionat. Atunci chiar era un moment în care eram antrenat, aveam limita de vârstă bună, categorie perfectă. Cu siguranţă obţineam un rezultat bun. Oricum, ungurul nu mai putea intra la categoria mea, de 60 kilograme.
Spuneaţi că judo dezvoltă inteligenţa. Prin ce se face diferit
