Numeroase mărturii ale intelectualilor sau oamenilor simpli asupra perioadei instalării comunismului în România descriu situaţia în termenii instaurării unei "alte lumi", total diferită de cea în care trăiseră pînă atunci, indiferent de valorizarea noii societăţi. Tema schimbării radicale este, altminteri, consacrată şi de propaganda oficială, bineînţeles în accepţiune convenabilă. Măsurile regimului popular în privinţa proprietăţii, administraţiei, învăţămîntului ş.a.m.d. transformă deopotrivă realitatea politico-economică şi cadrele vieţii cotidiene; structura obiectivă, exterioară şi, în cele din urmă, realitatea subiectivă a indivizilor. Mutaţiilor macro-structurale ale societăţii le corespund, la nivelul destinelor particulare, în acel moment, diferite tipuri de "şocuri biografice". Privite împreună, ele formează o serie istorico-biografică.1) O privire cuprinzătoare, care să permită aproximarea rolului literaturii şi metamorfoza acesteia în contextul socialismului real, ne este facilitată printre altele de perspectiva asupra socializării dezvoltată de Peter L. Berger şi Thomas Luckman,2) care pune în valoare mecanismele de articulare a macrosocialului cu micro, adică de constituire şi evoluţie, în context determinat, a unei serii istorico-biografice. Conceptul de "alternare", propus de cei doi autori este extrem de pertinent în cazul instituirii democraţiei populare în spaţiul românesc. Dacă procesul de socializare implică posibilitatea ca realitatea subiectivă să poată fi transformată, atunci cînd gradul schimbării este extrem, adică atunci cînd individul îşi schimbă lumile", avem de-a face cu o situaţie limită, pe care autorii o numesc "alternare" (a lumilor). În cazul comunismului nu discutăm atît sub ipoteza reuşitei alternării cît, mai curînd, sub certitudinea intenţiei regimului. Alternarea presupune existenţa unor procese de re-socializare, asemănăt