Bratu şi Dănciulescu povestesc în detaliu trăirile din derby.
Bratu şi Dănciulescu au fost gurile de foc ale roş-albilor în derby. Bratu i-a pasat lui “Danciu”, care a scos penalty, iar primul a deschis scorul. Apoi, cursă a lui Bratu pe stînga, pasă decisivă la marginea careului mic şi Corbu’ a lovit letal. Ieri, cei doi au retrăit momentele de glorie şi şi-au povestit trăirile din timpul şi de după victorie.
- Cum te simţi la o zi după succes?
Bratu: – Împlinit.
Dănciulescu: – Împlinit. A zis şi Bratone la fel? Eee, se vede că sîntem colegi în atac şi dăm goluri împreună pentru Dinamo.
- Ce înseamnă un gol în marele derby?
Bratu: – Inexplicabil în cuvinte. Fantastic! Fabulos! Iar pentru mine golul împotriva Stelei, deşi din penalty, este mai important decît toate celelalte 16 din acest sezon, decît cel cu Lazio sau cele cu Rapid şi Craiova. Vreau să dedic golul soţiei, Andreea, fetiţei mele, Melissa, căruia tati o să-i arate în cîţiva ani cum băteam Steaua, suporterilor, pe care cred că i-am făcut fericiţi, dar şi celor care s-au îndoit de victoria noastră.
Dănciulescu: – Ne-au durut suspiciunile dinaintea derby-ului, am avut o dorinţă extraordinară să marchez.
- De ce v-aţi manifestat special după gol?
Bratu: – Mitralierea adversarului a fost o descătuşare. De fapt, prin acel gest am vrut să arăt că-i apăr pe toţi dinamoviştii a căror onoare a fost pusă la îndoială, dar şi faptul că sînt şi sînt mîndru de acest lucru. Iar apoi le-am arătat tabela steliştilor... Păi, ce rost mai avea la scorul ăla să mai rămînă în stadion?
Dănciulescu: – Am arătat tricoul fanilor întrucît eram fericit că am marcat împotriva rivalei de moarte şi am demonstrat încă o dată că sînt profesionist. Chiar dacă familia Lăcătuş este a doua familie pentru mine şi-mi pare rău pentru naş
