Turiştii pot vizita un lac de baraj natural, Staţiunea Neguleşti, cascada Duras, poiana cu paltini seculari, iar frumuseţea zonei le garantează clipe de neuitat.

Comuna, denumită odinioară Calu-Iapa, se întinde pe cursul a două pâraie, unul Calu, iar celălalt Iapa. Există şi o legendă care leagă numele de hergheliile lui Ştefan cel Mare. Pe Calu, prin satul Poieni, se ajunge la stânca ce dă numele comunei, Piatra Şoimului.

Are pereţi abrupţi, aproape verticali, formaţi dintr-o gresie care se desface destul de uşor în bucăţi plate. „Este un monument carstic, neclasificat, dar aflat sub protecţia administraţiei locale. Este o protuberanţă din vechiul lanţ muntos, care a rezistat în timp până la noi“, ne explică nemţeanul Mihai Dumitrescu. Pe cărările de munte, drumul prin această parte a zonei duce în Poiana Murgoci, vestită pentru câţiva paltini seculari. Apoi, prin pădure, se poate ajunge până aproape de Piatra Neamţ sau în Tarcău. „Paltinii sunt atât de înalţi, că nu li se vede vârful. Cinci oameni ne-am dat mâinile să cuprindem trunchiul unuia şi abia am reuşit“, explică Mihai Dumitrescu.

Dacă ne întoarcem din drum şi urcăm pe râul Iapa, putem vizita un lac de baraj natural, înrudit cu Lacu Roşu, dar de dimensiuni mai mici. Datând din 1940, lacul Veselaru se află înainte de a ajunge în satul Neguleşti, pe un traseu care începe la ieşirea din satul Luminiş. Nu există indicatoare şi de aceea trebuie întrebaţi localnicii pe unde se poate trece pârâul.

Izvorul tămăduitor

Reveniţi la şosea, putem urca mai departe până la Staţiunea Neguleşti, unde, chiar dacă nu se fac încă tratamente balneare, poate fi băută o cafea, un suc sau se poate cere cazare. Un izvor situat mai sus poate ajunge mai celebru decât cele balneare.

Este vorba de izvorul lui Grasu sau al lui Luţescu, cum este numit de localnici, care are faim