De ce distribuitorul roman, Parada Film, a recurs la o campanie de promovare pentru lansarea filmului lui Wim Wenders, „Pina”? Raspunsul e simplu: filmul e foarte bun, dar e in acelasi timp si o ciudatenie: un documentar despre o personalitate a dansului – Pina Bausch - realizat in 3D.
Pentru cine nu stie inca, Pina Bausch a fost o coregrafa si dansatoare germana care s-a nascut in 1940 si a murit in 2009, lasand in urma renumele unuia dintre cei mai mari coregrafi din toate timpurile.
A facut tanztheater, adica teatru-dans. Acesta aparuse in Germania pe la 1910-1920 si isi propunea sa devina o forma artistica interdisciplinara, combinand dansul, teatrul, cantecul, muzica, vorbirea etc, si al carui scop era sa-i permita dansatorului sa isi „deschida” corpul spre o experienta totala care sa-l ajute la transcenderea realitatii luate in stapanire cu toate simturile.
Wim Wenders si Pina Bausch au fost buni prieteni. Planuiau impreuna un film in 3D, dar au asteptat ca tehnica sa-si ia suficient elan si sa ajunga din urma arta coregrafei germane.
Cand a aflat ca are cancer pulmonar (fuma mult), Pina Bausch nu a inceput tratamentul cu citostatice si nu s-a oprit din munca. (Acest lucru l-am aflat recent de la Simon Brook, care a lucrat la un moment dat ca manager de turneu pentru compania Pinei Bausch.).
Moartea ei a lasat lumea dansului in soc, pentru ca nu se stia ca e bolnava. La disparitia prietenei sale, Wim Wenders a vrut sa puna in cui filmul aflat deja in pregatire, dar apoi si-a dat seama (la presiunea dansatorilor din compania Pinei Bausch) ca ii e dator sa-l duca la bun sfarsit.
Asa ca l-a rescris ca pe un omagiu postum si l-a filmat – dupa cum fusese stabilit - impreuna cu Tanztheater Wuppertal Pina Bausch, compania pe care coregrafa o conducea din 1972.
„Pi
