E un soare blînd şi neobişnuit de cald pentru luna noiembrie. Nu mai sînt frunze, dar în pomii din livadă atîrnă prune uscate pe ramuri. Nea Nae nu le-a mai putut culege anul ăsta. E un ţăran mic şi slab, cu părul alb, bronzat, cu ceafa ridată în romburi şi hexagoane ce semamănă cu crăpăturile noroiului uscat. În faţa proprietarilor de la Bucureşti găseşte un pretext oarecare pentru prunele neculese. Le promite că le va da oricum, la primăvară, cantitatea obişnuită de ţuică.
„Încă n-a fiert – le zice. Domnule, am avut numai necazuri vara asta. Femeia mea e fricoasă şi nu vrea să-şi facă singură injecţia, că a ajuns la insulină. Şi tot mereu trebuie să apelăm la cîte cineva. Altfel, se ţine bine, e foarte frumoasă pentru 70 de ani, cîţi are. Chiar şi mie încă îmi place. Da, să vă spui, m-au întrebat ăştia de la telefoane dacă vreau abonament la Internet. Ce să fac eu cu Internetul. Le-am zis că nu şi atunci m-au întrebat dacă nu vreau să-mi schimbe, nu ştiu cum, abonamentul, să ies mai ieftin. Mi-a luat Dumnezeu minţile de am zis că da, aşa, cu toată gura şi acuma plătesc dublu. Păi cred că mai bine îi lăsam să-mi bage Internet. Şi acuma am şi pensia mai mică, că mi-a tăiat-o Anticristul ăla. Ştiţi cine e, nu? Mai era o fată de umbla pe aici prin sat cu o geacă dintr-aia portocalie, de-o primise gratis, şi i-am zis să şi-o dea jos c-o bate lumea. Da, ieşim în stradă, că nu mai merge. Iese toată lumea. Vedeţi, de-aia e şi vremea asta frumoasă, o să se schimbe ceva. După treişopt de ani de muncă grea, categoria întîi, aveam numa’ unşpe milioane şi o sută treizeci şi nu-ş... cît de lei. Păi, acum îmi ia şi impozit... Nenorociţii!“
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor Observăm că au răsărit brînduşele, ca şi cum ar fi primăvară. Jos în vale pasc nişte cai albi şi negri, ca pe tabla de şah.
„Cin
