"Noi il credeam altfel de om", spun acum cei care il cunosc pe profesorul Raul Vulcanescu. Dintre toate reactiile culese de ziarul nostru vizavi de cazul profesorului iesean Raul Vulcanescu, prins cu un rucsac de marfuri sustrase dintr-un magazin din Statele Unite, cea a directorului Spitalului de Psihiatrie, conf. dr. Petre Boisteanu, pare a fi cea mai relevanta. "Nu-mi dau seama ce a fost in capul lui atunci. Efectiv nu gasesc nici o explicatie a gestului sau", afirma cunoscutul psihiatru iesean. Nu-i nici o gluma si nici o ironie la mijloc. "Explicatia" domnului Boisteanu e cu adevarat interesanta. Ea vine sa ne sugereze faptul ca gestul profesorului Vulcanescu nu are nimic de-a face cu cine stie ce complexe care tin de psihologia umana, cu trimitere eventuala in zona patologiei. Raul Vulcanescu nu e nebun, ne spune, de fapt, profesorul Boisteanu. "Diagnosticul" e foarte important pentru ca ne scoate dintr-o zona periculoasa pentru igiena sociala. Cea a expedientului facil la care apelam cind ne aflam in fata unei situatii controversate. Cazul Vulcanescu e unul controversat si de aceea e bine ca ni se interzice intr-un fel explicatia comoda de genul: Omul acesta n-o fi fost in toate mintile. Si cu asta, basta. Rasufla usurati si prietenii, pentru ca scot din cauza grupul, relatia sociala, pentru a plasa raspunderea la nivelul individului, dar si dusmanii, pentru ca "individul" a patit-o, dar si noi, ceilalti de prin preajma, pentru ca ne scoate din cauza comunitatea sau societatea pe care in mod fatal o impartasim cu impricinatul. Dar daca omul e perfect sanatos? Atunci lucrurile devin al naibii de complicate si mai ales incomode. Si pentru ca am acceptat aceasta ipoteza, sa vedem cum ne descurcam. Sa plecam de la reactia unuia dintre elevii sai de la Liceul "Negruzzi", unde profesoul Vulcanescu inca mai este director adjunct. "Avea bani destui, de ce a trebuit sa