Asa cum anuntasem inca din numarul trecut, comentariul de azi va fi dedicat, iarasi, Festivalului International Shakespeare - la ora de fata, abia incheiat. Eveniment produs de Fundatia Shakespeare, Teatrul National "Marin Sorescu" din Craiova si Centrul de Proiecte Culturale al Primariei Municipiului Bucuresti (ca sa desfasor in toata maretia sa oficiala acronimul - mult mai familiar - ArCuB), festivalul "acopera", o data la doi sau trei ani, doua orase, capitala Olteniei si capitala Romaniei, dar din potentialul sau valoric s-ar putea hrani mult mai multe. ..
...si mult mai multi. Este vorba, fireste, despre localitati si despre oameni - despre oameni de teatru, mai cu seama. Anul acesta, Festivalul Shakespeare (a carui selectie este asigurata de catre "parintele" sau, Emil Boroghina, fostul director al Teatrului National din Craiova, cu sprijinul actualului director, regizorul Mircea Cornisteanu) a oferit, parca, un meniu mai bogat ca oricand, prin consistenta si diversitate. Am inventariat deja, in articolul de saptamana trecuta, doua prezente ilustre - Declan Donnellan si trupa londoneza Cheek by Jowl, cu Troilus si Cresida, respectiv Lev Dodin si al sau Malii Teatr din Sankt-Petersburg, cu Regele Lear; iar lor li s-au adaugat, apoi, unele la fel de faimoase, precum Peter Brook si Robert Wilson. Sau - cu un sunet exotic pentru o seama de compatrioti teatrali care se chinuiau sa-i silabiseasca numele - Eimuntas Nekrosius si trupa Meno Fortas din Vilnius, care au adus in Romania nu mai putin de trei spectacole: Macbeth, Hamlet si Othello.
Daca noua ne este (ne-a fost) mai degraba strain, regizorul lituanian inseamna pentru colegii nostri de domeniu de pe restul continentului, de cel putin doua decenii si jumatate, un reper constant. Nascut in 1952 si absolvent, spre sfarsitul anilor '70, al Institutului de Arta "A.V. Lunacearski" din Moscova,
