Autoritatea si democratia - ce contradictie in societatea de astazi! De ce se exclud, oare? De ce nu pot dialoga? Cind cele doua concepte si filosofii de viata ar trebui sa se conjuge. Toti cei preocupati de analiza vietii sociale sint de acord: autoritatea e in criza! Institutiile statului, comunitatile, scoala, familia, oamenii politici, o parte dintre profesionisti, sectoare intregi din viata sociala nu mai au prestigiu, nu-si pot exercita autoritatea ce le este conferita prin legi sau cutume. Autoritatea de tip parental, inventata de societatile traditionale, a fost abandonata, noile forme de autoritate, promovate de democratii, sint inca fragile, nu au avut timp sa se impuna si sa se consolideze. Sint prea sofisticate, cer actorilor sociali un oarecare nivel de cultura si de educatie, au mecanisme greoaie de functionare. Tranzitia (iarassi tranzitia!) de la traditional la modern n-a nascut inca nimic viabil, plutim intr-o continua cautare. O imprastiere si fragmentare a motivatiei si vointei colective, o irosire a cognitiilor sociale constructive; postmodernitate fara efecte practice, doar abrupta si gratuita. Iar tentatia intoarcerii la profeti sau parinti providentiali, la lideri charismatici, cu mecanismele lor simple si eficace de a crea sentimente de dependenta si solidarizare, pare sa fie din ce in ce mai mare. Titlul acestei tablete nu spune nimic nou, subiectul este atit de comun, incit nu mai emotioneaza pe nimeni. Tot ce am spus mai sus poate fi considerat un exercitiu jurnalistic sau un mijloc tehnic de persuasiune, pentru a pregati terenul implementarii unui model nou (filosofic, politic, psihologic) de autoritate. De fapt, e marea problema a societatii actuale, care si-a pierdut reperele, care nu mai are criterii, care nu mai stie sa functioneze. Liderii politici sint luati in deridere si nu pot cistiga decit prin coruperea naivilor, vocile comunita