Iata ce-i relateaza Vasile V. psihologului Mariean Turbatu, la care se cauta, inca de la Revolutie, de draci in familie, de lipsa prietenilor, de leafa mica si de alergie la prosti.
Sunt copil de asfalt, domnule Mariean. M-am dus cateva zile la munte, sa respir aer curat, si mi-au trebuit alte cateva, ca sa-mi revin. Fara miros de benzina, rahati de caini si mai ales fara praful ala cu sulf, pe care-l ridica pana pe la etajul sapte masinile, seara, am simtit ca ma sufoc. Dar cel mai tare m-a suparat linistea. Era o tihna in sat, ca-mi auzeam rotitele cum imi fasaie-n cap. Prima zi a mai fost cum a fost, insa pe urma am simtit o apasare-n plexul solar, care nu m-a lasat decat dupa ce m-am intors la birou. Parc-as fi avut inauntru un ceas care ma anunta din ora-n ora ca nu muncesc. E noua, de ce stai?! E zece, tot stai? E unsprezece, de ce stai? E doua, toata lumea e la treaba, iar tu freci menta pe aici.
Ati mancat vreodata paine taraneasca, domnule Mariean? Ei, bine, n-are pic de aer in ea. A trebuit sa umflu painea cu pompa de la bicicleta, ca s-o mananc. Sa fie pufoasa ca jimbla turceasca. Numai ca daca o gonflezi cu aer fara noxe si fara mi-ros de mucegai, tot degeaba. N-are gust. Pute a grau. Gazda mi-a facut o supa din gaina de casa si am crezut ca mor intoxicat. Trei zile dupa asta am mancat numai biscuiti cu E-uri, ca sa ma fac bine. Cat despre lapte, numai cand imi amintesc cum fierbea pe plita si mi se intoarce stomacul pe dos. Ce prostie, domnule Mariean, sa chinuiesti vaca, s-o tragi ore intregi de tate, cand poti sa iei foarte bine lapte la punga si de la magazin. Lapte adevarat, care nu miroase a vaca, ci a punga. Cel mai greu a fost cu murdaria. Am stat mai mult in grajd, ca sa ma simt oarecum ca la bloc. Cum atingeam un copac sau ma frecam de frunze, ma duceam sa ma spal. Intelegi, domnule Mariean, natura era prea curata. Peste puterile mel