Recenta iesire la rampa a seful statului, cu "dezvaluiri" privind componenta echipei de baieti veseli care bea sprituri la Snagov, pe langa grotescul invadarii de catre servicii a vietii private si al violarii de catre un consilier prezidential a oricarei farame de intimidate, imi aduce aminte de o intamplare de data relativ recenta.
La inceputul anului, o data cu instalarea noii echipei guvernamentale, un personaj cunoscut a fost numit consilier de ministru important. Nu era prima data. Mai consiliase, in trecutul regim, un demnitar, asa ca era obisnuit cu marile curiozitati si micile indiscretii ale echipelor de la "ochiul si timpanul". Renuntase la multe, dar nu avea de gand sa devina prizonierul unei psihoze generale in care lumea a dat fandacsia vorbitului in soapta, cu bateria de telefon scoasa (de teama ca "se asculta") sau mananca-n separeuri bine periate inainte.
Dupa felicitarile obisnuite, omul incepe munca. Una dintre societatile pe care - prin natura functiei - o coordona avea o situatie sensibila si un director razbatator. Prin telefon, oamenii convin sa stea de vorba. Se intalnesc la sediul intreprinderii, o viziteaza, discuta vreun ceas. La ora pranzului, directorul il intreaba politicos pe consilier daca-i este foame. Raspuns pozitiv, sobolanul din stomac roade numai cand vrea el. Merg oamenii la masa, fix la Cocosatuâ, carciuma populara care (pentru necunoscatori) nu rivalizeaza nici nu Hilton, nici cu Marriott. Doua tarii, doua ciorbe de burta, doua cefe de porc cu cartofi prajiti, doua sticle de Jidvei, doua ape minerale, doua cupe cu gheata, doua ore in care doi oameni care se vedeau pentru prima data-n viata discuta fix despre fabrica si problemele ei. Nu tu intentii oneroase, nu tu vreo negociere dubioasa, nu tu nimic. Dupa masa, isi strang mainile si se despart.
Seara incep telefoanele de la binevoitori. "Bai, nu faci bine,
