Între transportoarele româneşti şi cele recent cumpărate din Elveţia, diferenţa dintre viaţă şi moarte este de doar două kilograme de explozibil. Sursa: Codrin Prisecaru

1 /.

Două kilograme de explozibil. Aceasta este cantitatea care poate să facă diferenţa între viaţă şi moarte pentru un soldat aflat în T77, vechiul transportor amfibiu blindat românesc, respectiv într-unul dintre noile TAB-uri Piranha, achiziţionate de curând de MAp şi prezentate public drept un fel de maşini salvatoare de vieţi. Cele două kilograme reprezintă însă o cantitate aproape neglijabilă, dat fiind faptul că talibanii folosesc dispozitive cu încărcături explozive de zeci de kilograme în faţa cărora blindajul cu care este dotat un Piranha nu are, matematic, nicio şansă în afară de cea oferită de Divinitate.

Plecate spre Afganistan în urmă cu o săptămână, primele şase transportoare blindate din lotul total de 31 care au fost contractate de la firma elveţiană Mowag reprezintă, pentru mulţi militari, speranţa că vor avea o protecţie semnificativ mai bună în lupta neconvenţională cu dispozitivele explozive improvizate folosite de talibani. Trei voci importante din Armată demontează însă miturile construite în jurul „Piranhiilor“, avertizând că diferenţele de blindaj şi de rezistenţă la explozie între TAB-urile noastre şi cele elveţiene nu sunt nici pe departe atât de mari încât vreun militar să se simtă invulnerabil în momentul în care va pleca în misiune îmbarcat într-un vehicul nou cumpărat.

Un transportor,trei avertismenteGeneral locotenent TeodorFrunzeti, şeful Statului Major al Forţelor Terestre (SMFT): „Impresia că dacă trimitem Piranha nu mai moare nimeni e falsă. Nu există niciun transportor invulnerabil. Oamenii care ne atacă pe noi nu sunt nici ei proşti. Adună câte kilograme de explozibil e nevoie şi atâta pun“.

Colonel Adrian D