S-ar putea ca asta să fie doar prima criză – sau începutul procesului de erodare a alianţei. După ce Victor Ponta a argumentat, la Antena 3, vineri, decizia sa de a ajunge la o soluţie în problema numirii noilor procurori, Antonescu a venit, duminică, la acelaşi post, cu un veto hotărât la adresa coabitării şi a târgului juridic.

Este genul de dispută în care fiecare parte are dreptate, dar aceste două dreptăţi se dovedesc incompatibile.

Pe de o parte, Ponta spune că n-are nici o noimă să prelungească această joacă în care guvernul propune candidaţi pe care preşedintele îi respinge. Chiar dacă argumentul lui Băsescu este că astfel se politizează funcţiile. Păi, mai politizate decât au fost nu se poate. Iar ideea sa cu rocada celor doi era departe de pretenţiile de independenţă şi de competenţa cu care i-a drapat el în mijlocul conflictului de anul trecut. Pentru că şi Kovesi, dar mai ales Morar, au dat dovadă de obedienţă, ghicind mereu – fără a mai fi nevoie să li se spună direct – care erau opţiunile prezidenţiale. Culmea acestei atitudini a constituit-o ancheta declanşată de Morar în cazul Referendumului, unde DNA nu avea nici o atribuţie, nefiind vorba de acte de corupţie, anchetă binecuvântată însă de Kovesi. În faţa refuzului ferm al Monei Pivniceru, Băsescu a fost primul care a înţeles că trebuie să-şi nuanţeze pretenţiile, scoţându-l pe Morar din ecuaţie şi punându-l la adăpost de eventualele represalii la Curtea Constituţională. A ţinut însă cu dinţii de Codruţa Kovesi pe care o doreşte la pupitrul instituţiei de la care i-ar putea veni ceva surprize. Neplăcute…

De partea cealaltă, Ponta a înţeles că prelungirea acestui joc este păguboasă şi a făcut o concesie: să o scoată din joc pe Mona Pivniceru şi să-şi asume personal, în virtutea acordului de coabitare, soluţia salvatoare.

Or, tocmai această soluţie îl