Tocmai acum, cînd 1 ianuarie 2007 a fost adoptat ca termen pentru aderarea României şi de către Comisia Europeană, unii spun că ar fi mai bine să aşteptăm pînă în 2009, ca să fim mai bine pregătiţi. Şi mai spun că ar fi nevoie de o dezbatere publică pe tema aderării. Tehnic vorbind, au dreptate: sigur că nu strică să ai doi ani în plus să te pregăteşti. Dar e prea tîrziu pentru asemenea lucruri şi e inutil să mai faci acum dezbateri pe tema "da sau nu". Majoritatea capitolelor de negociere au fost închise. Ce facem? Le redeschidem la cererea României? După ce ani la rînd ne-am rugat de Comisia Europeană să ne primească mai repede, după ce am promis marea cu sarea şi am jurat că vom fi gata la timp, acum ne purtăm ca o mireasă care fuge din faţa altarului. Apoi, cei care susţin amînarea se folosesc de argumentul mai bunei pregătiri şi al unei dezbateri mai consistente, astfel încît "populaţia să cunoască mai bine avantajele şi dezavantajele aderării". Sînt false argumente, minate de populism şi de confuzia între dezbatere şi taclaua de berărie. Pentru o dezbatere reală e prea tîrziu, ea trebuia să înceapă de multă vreme, dar nu pe tema "să intrăm sau să nu intrăm în UE şi cînd", ci pe substanţa transformărilor pe care societatea românească la va avea de dus la capăt. Guvernul PSD a negociat, a progresat rapid în unele domenii (bătînd însă pasul pe loc în chestiuni importante precum corupţia, reforma justiţiei şi altele), dar nu a fost deloc preocupat de dezbaterea problemelor concrete. A dezbătut cineva ce şi cum e mai bine pentru agricultorii români şi ce cote agricole trebuie să cerem? Au existat discuţii ample pe marginea altor teme privind economia, mediul, perioadele de tranziţie pe care trebuie să le cerem Uniunii Europene pentru a ne rezolva problemele la care stăm încă prost şi nu ne putem alinia prea repede? Guvernul - presat de timp şi dornic, inclusi