ANDREI POSTELNICU: "Prezenţa a sute de mii de români în Italia face ca revenirea lui Silvio Berlusconi la cârma executivului de la Roma să devină foarte relevantă pentru guvernul de la Bucureşti".
Asta nu se datorează însă modului în care politicianul-clovn al Italiei va gestiona criza următorului furt comis de vreun emigrant roman.
Pentru România, implicaţiile victoriei electorale a dlui Berlusconi vin din mesajele pe care ea le transmite despre Italia ca societate şi ca democraţie. Victoria în alegeri a acestui „Felix“ Voiculescu mai spălat reflectă cât de otrăvit este izvorul de inspiraţie pe care îl reprezintă Italia pentru foarte mulţi români, de la cei cărora Peninsula le-a oferit o viaţa mai bună şi până la cei care invocă „latinitatea“ când îşi alimentează complexul de inferioritate sau superioritate faţă de alte naţii.
Cum a revenit la putere cel cu care, nu de mult, Adrian Premierul Minune se lăuda că a lins cornete de îngheţată întru integrare euroatlantică şi înfrăţire latină? Sătui de impotenţa cabinetului condus de fostul preşedinte al Comisiei Europene Romano Prodi, italienii au fost dispuşi să uite că dl Berlusconi nu a făcut nimic în mandatul său anterior. Ei şi-au amintit, în schimb, că magnatul a fost singurul prim-ministru din istoria postbelică a Italiei care să nu fi terminat prematur un mandat câştigat la urne. Puşi să aleagă între o galerie de opţiuni politice cu diverse grade de toxicitate, italienii par să se fi îndreptat către „diavolul“ pe care îl ştiau deja, optând pentru mirosul cel mai puţin neplăcut al unui Silvio Berlusconi cu pantofi cu toc, implanturi de păr şi tendinţa de a face gafe şi glume de prost gust în public.
Ce fel de ţară va guverna dl Berlusconi? Multiple sondaje schiţează portretul unei Italii profund angoasate, în care predomină sentimentul că „aşa nu mai merge“, dar