Pe Valea Arieşului, la Vidra de Sus, plasa Câmpeni, judeţul Turda-Arieş, s-a născut în 1824 Avram, cel de-al doilea copil al lui Alexandru Iancu.
Avram Iancu a văzut lumina zilei într-o căsuţă modestă, dar cu bune rosturi, într-o familie respectată de oamenii de pe Valea Arieşului. Când a început să descopere frumuseţea locurilor natale, dominată de "tăria muntelui plăsmuitor de caractere neînduplecate", copilul Avram Iancu hoinărea, alături de fratele său mai mare, Ion, cât era ziua de lungă. Îi plăcea să ia seama la tot felul de învăţături pe care le auzea în nopţile lungi de iarnă, când se cuibărea lângă sobă, curios, să asculte ce vorbesc femeile care torceau lână, la şezători, şi ce întâmplări deapănă bărbaţii, despre fapte de vitejie.
O fascinantă poveste despre Avram Iancu a fost relatată în urmă cu 89 de ani de Marta Gheorghe al Ghirii, "unul dintre argaţii săi cei mai vrednici şi mai iubiţi". Gârbovit, cu părul nins, dar cu ochii scânteietori, în timp ce retrăia cu ochii minţii anii tinereţii, Marta Gheorghe al Ghilii avea 92 de ani când a povestit pentru revista Transilvania, (Închinare lui Avram Iancu, cu prilejul semicentenarului morţii sale, septemvrie 1922 – ediţie omagială aflată în colecţia Bibliotecii Centrale Universitare Cluj Napoca), întâmplări care îl au în centrul atenţiei pe "regele munţilor". Pe atunci, în Vidra de Sus, plasa Câmpeni, judeţul Turda-Arieş, mai trăiau câţiva bătrâni care l-au cunoscut pe Crăişorul Munţilor. Între ei şi Marta Gheorghe al Ghilii. "Înainte cu 74 de ani, – nota revista Transilvania – (în urmă cu 163 de ani, spunem noi astăzi), Marta Gheorghe al Ghilii era un flăcăiandru de 17 ani, frumos şi isteţ, fiind unul dintre argaţii cei mai vrednici şi mai iubiţi la casa marelui erou. El a slujit acum 12 ani şi pe împăratul şi, în 1866 s’a bătut cu «pământezul» (Piemontesii) în Italia sub conducerea baronul
