De cîteva săptămîni – ba chiar, subliminal, de cîteva luni –, Internetul şi presa naţională vuiesc de luări de poziţie privind necesitatea creării unui nou partid politic, eventual iniţiat din interiorul aşa-numitei societăţi civile. Prima aluzie la o astfel de posibilitate a venit din partea consilierului prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, cu ale sale basme cu Albă-ca-Zăpada, misteriosul as din mînecă pe piaţa viitorului sezon electoral. Ajunsă în terenul presei, mingea, trecută prin fileul unui articol din România Liberă al Alinei Mungiu-Pippidi, trimiţînd la Alianţa pentru o Românie Curată, a fost preluată de www.HotNews.ro, unde Vlad Mixich a dezvoltat o analiză asupra potenţialului politic al tinerilor lideri proveniţi din tehnocraţie, ONG-uri etc. A urmat Dan Tapalagă. Bulgărul a devenit avalanşă odată cu un articol al lui Cristian Ghinea (unul dintre viitorii lideri pomeniţi şi de Alina Mungiu, şi de Mixich), în contextul unor reacţii venite din partea lui Dragoş Paul Aligică şi Mihnea Măruţă, cu un apendice, în timp, adus de participanţi ai scenei politice deja existente, ca Daniel Funeriu şi Monica Macovei (proiectată în postura de posibil conducător al acestei noi formaţiuni). Într-o frumoasă zi de vineri, dezbăteam pe Messenger, cu Vasile Ernu, posibilul interes pe care „intelectualii de stînga“ reuniţi nu de mult în jurul platformei Criticatac l-ar avea în a se implica într-o politică de partid. Spre marea mea uimire, a părut că ideea unui nou partid nu e ceva de dat la o parte, la fel ca şi cea a „reformării din interior“ a partidelor deja existente. Poziţii pe care, ulterior, Ernu le-a dezvoltat într-un fel de replică la Ghinea – cerîndu-i acestuia, pe lîngă „reţeta de blat“ pentru, să-l numim, NPP (Noul Partid Politic), care, apropo, arată ca o combinaţie de implicare ONG-istică şi „Daţi un leu pentru Ateneu“, şi o „frişcă“ ideologică. La polul o