Nominalizat de mai multi critici si confrati cum nu se poate mai credibili ai autorului (Daniel Cristea-Enache, Mircea Cartarescu, Stefan Agopian, Adriana Bittel) drept "cea mai buna carte a anului 2008", beneficiind de cronici entuziaste, in care apare din cand in cand termenul "genial", romanul lui Ion Iovan Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale se afla deja la a doua editie, dupa doar 6 luni de la aparitie. Si premiile pe 2008 inca nu s-au decernat.
- Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale, insotite de un inedit epistolar, au aparut la Bookfest 2008. Succesul de public si de critica ne-a luat pe nepusa masa si pe noi, si pe dvs. In ce va priveste, de ce ati fost surprins? - In primul rand, de promptitudinea cu care Editura Curtea Veche, preluand manuscrisul, mi-a propus un contract in ianuarie 2008 si a tiparit rapid o lucrare relativ voluminoasa, de 550 de pagini. In al doilea rand m-a surprins reactia cititorilor, care au epuizat pana la sfarsitul anului doua transe din tiraj. Sa existe in Bucuresti atatia mateini? Fiindca, altfel, de ce ai compatimi in aceste vremi cu Mateiu Caragiale? Cu reactionarul Mateiu Caragiale, omul unei lumi asezate, nedornica sa tina pasul cu „graba vulgara si stricatoare" a Romaniei exproprierilor si votului popular. Tara asta, crede in carte Mateiu, are nevoie de oficialitati imperative, cu rang si valoare; democratia nu va face niciodata autoritate, mai spune el, fiindca ordinea nu vine din majoritate. Si inca altele, cam in raspar.
- Mateiu Caragiale, om politic? In doua vorbe, prin ce se distinge el la varsta de 50 de ani? - Prin ceea ce si-a dorit: noblesse, sang froid, style. Traieste de peste un deceniu in casa cu un cat din str. Robert de Flers (astazi Luca Stroici) nr. 9A, alaturi de septuagenara Marica Sion, intr-o ambianta cu iz de apret si ceara. Prins intr
