Ion BIBERI
Lumea de miine
Editia a II-a, Cuvint inainte de Adrian Cioroianu,
Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2001, 304 p., 85.000 lei
In 1945, la prima sa aparitie (si singura timp de 56 de ani, pina la reeditarea de la Curtea Veche), Lumea de miine a lui Ion Biberi a fost un adevarat succes, de public si de critica in acelasi timp, lucru de altminteri explicabil avind in vedere ca ea continea interviuri cu nu mai putin de douazeci si doua de personalitati culturale ale momentului, fiecare marturisindu-si sperantele de viitor intr-un moment dintre cele mai nesigure din istoria tarii. Interviurile fusesera luate incepind din toamna lui 1944 si terminind cu primavara anului urmator (cartea se pare ca a aparut in decembrie 1945), iar contributia lui Biberi insusi la textul final este indeniabila: tehnica primei jumatati de secol XX excludea prezenta unui reportofon, iar in lipsa unui stenograf intervievatorului ii era destul sa-si noteze ideile principale (explicatia se regaseste, de altfel, in prefata semnata de autorul Oamenilor in ceata). Desi e de presupus ca cei douazeci si doi si-au revazut confesiunile in forma lor finala, in contextul epocii ramin destule semne de intrebare privind interventiile lui Biberi, avind in vedere stridentele din unele afirmatii, semne de intrebare care nu vor putea fi probabil niciodata inlaturate.
Despre Lumea de miine exista, pe linga prefata lui Adrian Cioroianu, cel putin inca un studiu – cel publicat de Ioan Stanomir, sub acelasi titlu, in Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, In cautarea comunismului pierdut (Editura Paralela 45, 2001). As vrea sa nu ma refer insa prea mult la aceasta din urma Lume de miine, pentru ca abordarea lui Stanomir este una cu totul personala. Cuvintul inainte al lui A. Cioroianu isi gaseste, in schimb, locul ca parte integranta si in
