Din păcate, foarte puţine dintre aceste idei au apucat să fie puse în aplicare. Iar în anii care au urmat, restructurarea care devenise imperios necesară s-a făcut mai ales prin desfiinţarea unor unităţi militare. Ulterior, terenurile şi clădirile care le-au aparţinut acestora, râvnite de toată lumea, au intrat în circuitul afacerilor imobiliare, dintre care unele s-au dovedit a fi deosebit de păguboase pentru Armată. Dar nu şi pentru căpeteniile militare, inclusiv un ministru al Apărării şi câţiva generali care au şi intrat în conflict cu justiţia din cauza lor.
Tot în anul 1990, în „laboratoarele secrete” ale Armatei s-a pus la cale şi primul „tun” financiar post-decembrist. Mult mai târziu, când întreaga tărăşenie a ajuns pe mâna justiţiei, acel prim scandal s-a numit „Afacerea Motorola”. O afacere complicată care, pornind de la necesitatea dotării Armatei cu noi echipamente de transmisiuni, a adus bugetului o pagubă de peste 6 milioane de dolari. Scandalul a ieşit la iveală abia la sfârşitul anilor ’90, când unul dintre cei mai celebri generali ai Armatei a fost trimis în judecată. Procesul a durat mai mulţi ani, dar la încheierea lui nimeni nu a mai ajuns să fie pedepsit. „Motorola”, primul mare scandal postdecembrist în care a fost implicată Armata, a fost urmat de atunci şi până astăzi de multe alte afaceri scandaloase, financiare şi nu numai, care au zguduit din temelii structurile noastre militare.
Fenomenul CADA
Prin însăşi structura ei, Armata se bazează pe executarea ordiului transmis ierarhic, de la la cele mai înalte eşaloane de comandă până la cel din urmă soldat. Şi pe încă ceva: încrederea necondiţionată pe care cei inferiori în grad şi funcţie o au în şefi, în corectitudinea şi inteligenţa acestora. Fără respectarea ierarhiei, Armata însăşi nu are cum să existe.
Motiv pentru care ideea de democraţie ar
