Era 9 ianuarie, seara târziu şi copiii adormiseră. Acum putea să scoată, fără să fie prinsă în fapt, feliile de salam, pe care le dosise în dulapul din balcon. Mai erau patru zile până la salariu şi banii ajungeau doar pentru pâine şi ceva mărunţiş.

Steliana Sătulu avea bunul obicei ca, după ce făcea achiziţii alimentare, să pună deoparte câte ceva pentru mai târziu. Le dosea din două motive: unul pentru că nu-şi permitea să risipească nici o fărâmă şi altul pentru că risca să se strice alimentele în frigider, din cauza întreruperii curentului. Dulapul din balcon era un fel de peşteră fermecată în care se ascundeau ouă, salam, cârnaţi şi tot ce reuşea să cumpere, mai mult "la negru".

Avea zile când ajungea acasă atât de târziu, încât nu-şi vedea copiii decât adormiţi. Le făcea de mâncare noaptea până după ora unu. în noaptea asta, le pregătise o plachie de crap. Din patru conserve de crap în sos tomat, la care adăugase şase cepe mari, tăiate fideluţe, şi patru cartofi făcuţi cubuleţe, o foaie de dafin, piper şi un praf de sare tocmise plachia. Mergea de minune cu ciorbiţa de cartofi! Ce era să facă? Pentru conservele de peşte a stat trei ore la Alimentara şi a reuşit să obţină opt bucăţi, cât pentru două mâncăruri. Se dădeau doar câte două conserve de persoană! Dar ce minunat mirosea plachia! Parcă nici nu mai simţea oboseala.

Îşi strecură mâna în dulap, scoase feliile de salam din cutia de carton ascunsă în spatele borcanului cu murături şi intră în bucătărie în vârful picioarelor, ca să nu trezească pe cei doi "inamici", Gabriel şi Valentin. Tăie pâinea şi puse bucăţile de salam, câte două, una lângă alta, cu grijă, între două felii groase. Se gândi că ar trebui unse cu puţin muştar şi le desfăcu. Le unse şi, gata, înveli în coli albe, două pacheţele minunate pe care copiii ei aveau să le mănînce, ca de obicei, în recrea