H.-R. Patapievici este, neindoielnic, cel mai fertil ginditor romAn contemporan si cel mai contestat totodata. Omul recent, ultima sa carte, provocatoare ca toate celelalte care au precedat-o, este o reflectie lucida si complexa asupra omului contemporan, rapit de ideologii, absorbit de prezent pina la o saracire interioara nemaiintilnita. Citeva pagini sint dedicate homosexualilor, ca apartinind unei minoritati de tip nou, ce isi poate permite totul (!) si care a capatat in ultimele decenii mania persecutiei si a criminalizarii majoritatii, pe care ar vrea sa o domine (!). Fiind sus-semnatul parte a ceea ce H.-R. Patapievici numeste „cartelul puternic si sindicalizat al homosexualilor de azi“, ma simt dator sa-i raspund concis autorului, pentru a respinge citeva dintre afirmatiile sale stupefiante.
Pe drept cuvint, sexualitatea este centrala in vietile noastre. Ca si in cazul heterosexualilor, de altfel. A reduce insa orientarea de tip homosexual la stadiul de „preferinte sexuale“ - ceea ce Patapievici face, punind-o sub semnul egalitatii cu „gustul pentru felatie, cunnilingus ori legaturi homoerotice“ - este penibil si intru totul ridicol pentru o inteligenta cultivata. Nu „preferintele sexuale“ definesc un homosexual ori un heterosexual, dupa cum sexualitatea nu poate fi redusa la practici si comportamente sexuale. Primele doua preferinte amintite sint comune si legaturilor heterosexuale, nu vad cum ar putea fi o marca a minoritatii in cauza. Abia reducerea unei identitati sexuale la asemenea preferinte este un procedeu al identificarii de masa, procedeu la care Patapievici este, pe buna dreptate, alergic. Ceea ce face „umana“ sexualitatea, opunindu-o limitelor biologiei reproductive animale, consta tocmai in depasirea acestor limite si orientarea lor catre relatia dintre doua persoane bazata pe intimitate si comuniune, deopotriva emotionala si