Până în prezent, oamenii de ştiinţă au elaborat numeroase teorii despre apariţia universului, evoluţia fiinţei umane sau trecerea timpului. Cercetătorii susţin că umanitatea este încă în schimbare, timpul nu există, iar omul poate fi îmbunătăţit cu ajutorul tehnologiei. Iată cum arată viitorul ştiinţei:
Umanitatea continuă să evolueze
Evoluţia lumii moderne nu s-a oprit. Comparaţiile între genomi diferiţi arată că presiunile naturale încă lucrează. Gena pentru digestia lactozei, de exemplu, se răspândeşte lent de la populaţiile europene către restul umanităţii. O genă care se pare că sporeşte fertilitatea este, de asemenea din ce în ce mai comună în întreaga Europă. Boala este încă un factor important în evoluţia umanităţii: oameni cu dispoziţii genetice speciale au mai multe şanse de a supravieţui malariei şi virusului HIV, de exemplu. Aproape toţi oamenii au pierdut proteina caspaza 12 din genomul lor, iar cei care încă o mai au sunt mai predispuşi la infecţii bacteriene. Se întamplă încet, dar suntem încă în schimbare.
Timpul nu există
Fizicienii în căutarea „celei mai noi teorii despre orice" au o mare problema cu timpul. Ei ar vrea să înlocuiască teoria cuantică - descrierea modului în care lucrurile foarte mici se comportă - cu teoria relativităţii - teoria despre modul în care interacţionează spaţiul, timpul şi materia. Cel mai mare obstacol este însă faptul că timpul lucrează în moduri diferite în aceste teorii.
În teoria relativităţii, trecerea timpului este diferită pentru doi observatori diferiţi, astfel încât nu există o măsură absolută de timp. În teoria cuantică, timpul este chiar mai vag definit ca ceva care nu se poate măsura. Teoria cuantică poate să stabilească locul unui electron, dar nu poate spune cât timp a fost acolo. O soluţie radicală a problemei este a considera timpul ca un concept pe care oamenii l-au inventat
