Parcul Industrial Mija, un vehicul creat cu scopul dezvoltării unuia dintre cele mai sărace judeţe ale României, a devenit încet-încet o afacere privată marca Taher. Parcul trebuia să fie o nadă pentru investitori, dar s-a transformat în jucăria personală a iordanianului, care l-a poreclit “Udland City”. Afacerea Mija are un singur cîştigător: Fathi Taher.
Parcul Industrial Mija, un vehicul creat cu scopul dezvoltării unuia dintre cele mai sărace judeţe ale României, a devenit încet-încet o afacere privată marca Taher. Parcul trebuia să fie o nadă pentru investitori, dar s-a transformat în jucăria personală a iordanianului, care l-a poreclit “Udland City”. Afacerea Mija are un singur cîştigător: Fathi Taher.
O suprafaţă de teren de 95 de hectare a fost pusă la dispoziţia lui Fathi Taher de Consiliul Judeţean Dîmboviţa printr-o manevră care ar trebui să boteze afacerea cu iz de legalitate. Afacerea miroase însă tot a tun imobiliar cu patalama politică şi concursul benevol al consilierilor judeţeni de Dîmboviţa.
ARMA PROMISIUNILOR. Parcul Industrial Mija din judeţul Dîmboviţa a apărut pe rămăşiţele Uzinei Mecanice Mija, companie a Romarm, care a fost deposedată de o mare parte din teren prin două hotărîri de Guvern. În octombrie 2001, Executivul decide să transfere un teren rezultat prin divizarea societăţii Mija din cadrul companiei Romarm sub autoritatea Consiliului Judeţean Dîmboviţa, “în vederea constituirii unui parc industrial”. Articolul 3 al Hotărîrii de Guvern cu numărul 1067 de la 25 octombrie 2001 trebuie reţinut: “Suprafaţa de teren prevăzută la art. 1 nu poate fi concesionată sau înstrăinată pe toată durata existenţei parcului industrial. Desfiinţarea parcului industrial se poate face numai prin hotărîre a Guvernului”.
În mai 2002, o altă suprafaţă de teren de peste 82 de hectare este transferată de la Uzina M
