Filmul lui David Fincher despre cum s-a creat Facebook-ul are un tipar clasic. El urmareste ascensiunea unui tanar genial, dar amoral, care ajunge in varful piramidei. Exista, insa, niste amendamente: Mark Zuckerberg ajunge sus prin mintea sa extraordinara, dar nu pentru ca ar fi dorit sa se imbogateasca, iar amoralitatea sa e legata de un paradox: creatorul celei mai mari retele de socializare e, pe ecran, un semi-autist. Al treilea amendament se refera la cat de moral e sa faci un astfel de film.

E sub semnul intrebarii daca e moral sa faci un film deloc dragut cu cineva care e inca in viata si care nu a participat in vreun fel la realizarea lui, mai ales ca scenariul scris de Aaron Sorkin dupa cartea "The Accidental Billionaires", de Ben Mezrich, amesteca realitatea cu fictiunea. Ramane neclar daca Mark Zuckerberg, creatorul Facebook-ului, a furat ideea gemenilor Winklevoss, care il cooptasera ca programator la realizarea site-ului lor, Harvard Connection, dar e explicit modul in care Facebook-ul a luat fiinta si felul in care Zuckerberg si-a scos din joc cel mai bun (de fapt, singurul) prieten, Eduardo Saverin.

Motivul pentru care Mark Zuckerberg a pus bazele celei mai mari retele de socializare din lume a fost, ca si motivul razboiului din Troia, amoros. Nu s-a batut cu un alt student pentru inima aceleiasi fete, ci fata cu care se intalnea ii da papucii pentru ca se poarta ca un nemernic. Intors in campus, Zuckerberg isi ia o bere din frigider si, dupa ce o face pe fata de doua parale pe blogul lui (legandu-se de numele ei de familie si de numarul de la sutien), face in cateva ore un site ultra-misogin pe care studentii de la Harvard sa-si poata vota colegele in functie de calitatile fizice.

Adevaratul Mark Zuckerberg a spus, intrebat in legatura cu filmul lui David Fincher, ca si-ar fi dorit ca nimeni sa nu faca un film despre