Decizia Guvernului de a face ordine in subventiile si ajutoarele pentru incalzire reprezinta o autentica masura reformista si, as zice, un act de curaj intr-un an preelectoral.

Este adevarat ca portita lasata autoritatilor locale sa compenseze taierea poate deveni un excelent atu electoral pentru primarii PDL si UNPR. Dar, pana la urma, ceea ce conteaza este intronarea unui principiu: ajutor doar pentru cei cu adevarat in nevoie.

Pana acum primeau subventie nediferentiata pentru incalzire toti cei bransati la sistemul centralizat. De fapt, subventia, venita prin intermediul Administratiei si Internelor, ajungea la producatorul de agent termic si era inclusa in pretul combustibilului cumparat, astfel incat, in final, facturile nu erau la nivelul real.

Beneficiau asadar de subventie, in egala masura, si somerul si ministrul, si pensionarul si miliardarul, cu singura conditie sa nu aiba sistem propriu de incalzire.

In schimb, oameni cu aceleasi venituri sau poate chiar mai mici chiar decat subventionatii, dar care detin centrale proprii nu primeau nicio subventie. Indiferent de sistemul incalzire primeau un ajutor separat doar familiile cu un venit sub 615 lei pe membru de familie.

Asadar, sistemul subventiei era pagubos, caci ii sustinea si pe cei care nu aveau nevoie sa fie sustinuti, era si inechitabil deoarece facea diferentieri intre oameni cu aceleasi venituri, deci in egala masura contributori la bugetul din care erau platite subventiile.

Ei bine, daca nu exista vreo capcana ascunsa in ordonanta de guvern, de acum inainte scapam de ambele hibe. Dispare subventia si ramane doar ajutorul pentru caldura care va fi acordat familiilor cu venituri sub 786 de lei pe membru. Limita fiind mai ridicata, o parte din banii economisiti prin eliminarea subventiei va fi directionata catre majorarea ajutoare