Sănătatea costă bani. Altfel spus, cheltuim pentru sănătate. Oricine a trecut printr-o boală oarecare ştie cât a trebuit să plătească spre a-şi recupera sănătatea. Este însă binecunoscut faptul că marea majoritate a îmbolnăvirilor pot fi prevenite şi că prevenţia este de zeci sau de o sută de ori mai rentabilă. Fumatul este prima cauză a cancerului pulmonar, după care vine poluarea atmosferică. A nu fuma şi a extinde spaţiile verzi (în Bucureşti se face invers) înseamnă a preveni cancerul pulmonar. Acesta este mult mai frecvent în Capitală decât în judeţul Covasna, de pildă. Cât costă tratamentul în cazul unui astfel de cancer? Foarte mult şi are rezultate mediocre. În ţările în care s-au introdus programe de prevenţie a infarctului miocardic, mortalitatea prin această afecţiune a scăzut la mai puţin de jumătate, spre deosebire de România, unde creşte de la an la an, noi fiind paradoxul Europei. Suntem unica ţară din UE în care infarctul continuă să crească. În SUA, mortalitatea prin infarct miocardic s-a redus cu mai mult de 50%. În „Punctul critic“, trimestrial de diagnoză socială, politică şi cultură, la primul număr am tras un semnal de alarmă în capitolul „Starea sănătăţii poporului român: consecinţele dezastruoase ale unei politici iresponsabile“. Am revenit, în următorul număr, discutând starea proastă a spitalelor, care nu se datorează în primul rând finanţării insuficiente (aşa cum se clamează), ci utilizării necorespunzătoare a banilor alocaţi, mai precis furtului masiv. Nu s-au dat bani pentru sănătate? Dimpotrivă, s-au alocat sume (reale) de câteva ori mai mari, de patru-cinci ori, dar starea sănătăţii populaţiei României s-a deteriorat într-un ritm fără precedent. Populaţia a ajuns, potrivit ultimului recensământ, la 19 milioane, durata de viaţă a românilor este mai redusă decât oriunde în Europa. În 1989, când românii s-au revoltat împotriva