Zeci de disidenţi arestaţi, campanie de denigrare a Comitetului Nobel: guvernul de la Beijing este furios, în timp ce laureatul dedică, din închisoare, premiul „sufletelor pierdute în Piaţa Tienanmen".
China aştepta de multă vreme un Premiu Nobel, dar acum l-a primit pe cel mai rău posibil pentru ea - cel pentru Pace, atribuit nu pentru capacitatea de a reuşi să rămână fidelă potenţialului de dezvoltare paşnică, ajungând a doua economie mondială, ci pentru cel mai celebru dintre disidenţii din estul Asiei, Liu Xiaobo, arată Claudia Astarita, cercetător la Universitatea din Hong Kong. De la anunţarea atribuirii premiului, pe care laureatul l-a dedicat victimelor din Piaţa Tienanmen, China a pus în funcţiune impresionanta maşină de cenzură asupra media, doar internetul şi Twitterul reuşind să treacă peste barierele tăcerii impuse. Au fost arestaţi zeci de disidenţi care cereau eliberarea lui Liu Xiaobo, s-au lansat ameninţări şi presa oficială a declanşat o campanie de denigrare a instituţiei Premiilor Nobel. În pofida cenzurii şi a infimelor mijloace de comunicare, informaţia a făcut înconjurul ţării, intelectualii semnând o scrisoare de felicitare, calificându-l pe laureatul Premiului Nobel pentru Pace „stindardul non-violenţei în China".
Liu Xiaobo, 54 de ani, este o veche figură a mişcării democratice din Piaţa Tienanmen din 1989. Profesor de literatură, căsătorit, fără copii, şi-a petrecut o bună parte din viaţă în închisorile chineze, fiind un critic al regimului de la Beijing. În 1989, revenit din SUA, unde predase la Columbia University din New York, a participat la mişcarea democratică declanşată de studenţi în cea mai mare piaţă din capitala chineză, înăbuşită în sânge. A încercat medierea între armată şi studenţi şi a fost închis un an şi jumătate, fără a fi fost condamnat. Între 1996 şi 1999 a fost trimis într-un lagăr de reeducare „pri