Tinerei i-au trebuit doar doi ani de antrenamente pentru a cuceri podiumul. Consideră că sportul este singura ei şansă de a învinge greutăţile pe care le are.
Elena Crăciun a fost descoperită, ca majoritatea atleţilor de valoare, din întâmplare: la o preselecţie organizată de antrenorii Liceului cu Program Sportiv Botoşani.
„Nu am mai alergat niciodată. A fost un concurs la Botoşani şi am luat locul întâi. De atunci nu mă mai opresc din alergat“, spune tânăra. Singurul ei regret este că nu a venit la Liceul Sportiv din clasa a V-a, dorinţă spulberată de greutăţile materiale ale părinţilor ei.
Antrenamente în pădurea Coşula
„Trebuia să vin din clasa a V-a. Am făcut câteva antrenamente şi apoi am abandonat la cerinţele părinţilor. Abia în clasa a VII-a m-am transferat şi am început să mă antrenez serios. Primul an a fost mai greu, până m-am acomodat. M-au ajutat profesorii şi colegii de aici“, a precizat Elena. Tânăra priveşte atletismul ca pe ceva natural. Nici măcar antrenamentele cele mai dificile nu i se par grele. „Am lucrat foarte mult prin pădure, deci sunt obişnuită cu efortul. Când reuşeam să vin în oraş mă antrenam acolo, în rest veneau antrenorii în pădurea de la Coşula şi ne antrenam cu toţii. Această metodă se pare că a dat roade“, a specificat sportiva.
După numai doi ani de antrenamente, Elena a reuşit performanţa să urce pe cea mai înaltă treaptă a atletismului naţional. În urmă cu mai puţin de două săptămâni, la Bucureşti, Elena a devenit campioană naţională la proba de 1.500 de metri obstacole.
„Nu mă aşteptam să câştig. Speram doar la locul trei, mai ales că eu nu prea am făcut antrenamente cu obstacole. La începutul probei a fost mai dificil, însă m-am ambiţionat şi mi-am depăşit toţi rivalii. Pentru mine nu contează cu cine alerg. Nici nu îmi cunosc rivalii. Eu alerg pentru mine“, a d
