Confesiunea publică a unui criminal ar trebui să fie rece. Dură. Să îngrozească audienţa, să o revolte, să îndemne la dispreţ. Ar trebui. Cumva, însă, personajul principal al spectacolului „Comedia infernală – Confesiunile unui ucigaş în serie” devine carismatic, amuzant sau chiar înduioşător. Asta poate pentru că rolul este interpretat de Malkovich. John Malkovich.
Îmbrăcat într-un costum lejer, alb, şi o cămaşă neagră cu picăţele, cu ochelarii de soare pe nas, actorul american păşeşte apăsat pe scena Ateneului Român. Câteva secunde, blocat, publicul amuţeşte. Malkovich îşi dă jos ochelarii printr-un gest care probabil ar fi atras după sine un zoom adânc, dacă ar fi fost făcut pe platourile de filmare, apoi îşi ridică braţele.
AFP / Mediafax Foto: Daniel Mihăilescu
Un zâmbet de o secundă, iar cele câteva sute de persoane din audienţă îi înţeleg acordul: se aplaudă cu entuziasm până când artistul începe să vorbească o engleză stâlcită, cu accentul specific unui austriac.
O introducere simplă a spectacolului, câteva cuvinte pentru a stabili conexiunea cu publicul. Malkovich salută, povesteşte cum a dus acest show prin diverse oraşe ale lumii, cum producătorii îl învaţă ce să facă şi ce să nu facă pe scenă.
Când însă, după câteva minute, întrerupe nervos orchestra Wiener Akademie care încearcă să-i acompanieze discursul – „Nici măcar nu-mi place muzica asta! Vouă vă place? Pe mine mă agită, mă face să fiu nervos!” - , spectatorii se „trezesc” deja în miezul poveştii. Au fost păcăliţi, învăluiţi, încă de la primul „Bună seara!”.
Jack Unterweger, personajul căruia actorul în vârstă de 59 de ani îi dă viaţă, îşi începe confesiunea treptat. „Niciodată nu am spus adevărul. Doar în această carte... pentru că am scris-o la 15 ani după ce am murit”, spune el.
AFP / Mediafax Foto: Daniel Mihăilescu
Volumul, o „au