În 1989, Marieta Ilcu era deja o stea a atletismului mondial şi tot atunci a reuşit şi cel mai bun rezultat al carierei: 7,08 metri la săritura în lungime. A fost anul în care a obţinut cele mai multe rezultate. Erau singurele care contau. În spatele acestora erau ore şi ore de muncă.
Atunci, sportivii nu se gândeau deloc la recompensele financiare. Întrecerile şi lupta cu recordurile erau singurele lucruri care îi interesau pe campioni. Marieta Ilcu era unul dintre acei sportivi de top mondial ai României.
Cifrele carierei: campioană mondială la săritura în lungime, campioană mondială universitară, vicecampioană a lumii, dublă vicecampioană europeană, medalie de argint la Jocurile Mondiale Universitare, bronz la campionatele mondiale, dar şi la JMU, peste 30 de titluri de campioană a României atât la săritura în lungime, cât şi la 50 şi 100 de metri, deţinătoare a patru recorduri naţionale, medaliată cu argint la Cupa Mondială de la Barcelona 1989, când a fost desemnată ca reprezentantă a Europei, campioană şi vicecampioană la două ediţii ale Jocurilor Balcanice, locurile al doilea şi al treilea la finale IAAF Grand Prix.
DE LA VIOARĂ LA ATLETISM
În august 1989, Marieta Ilcu a câştigat medalia de argint la săritura în lungime la Jocurile Mondiale Universitare, care s-au desfăşurat la Duisburg. Performanţa venea după ce în primăvară mai câştigase un argint la Campionatele Mondiale de sală de la Budapesta. Ajunsă în elita mondială a atletismului, Marieta Ilcu a fost desemnată drept reprezentantă a echipei Europei la Cupa Mondială de la Barcelona, de unde, în septembrie, s-a întors cu o medalie de argint. Drumul spre glorie a fost greu şi a început în 1975 la Hunedoara.
Tatăl Marietei Ilcu era mare iubitor al muzicii. Cânta la vioară şi voia ca şi copiii săi să iubească muzica. De aceea, Marieta a fost trimisă l