Dreapta populistă se prezintă din ce în ce mai bine în Europa. Scorul ridicat obţinut de Frontul Naţional (11,42 %) la primul tur al alegerilor regionale nu este decât unul din semnele vizibile. În Est, nimic foarte nou: în Ungaria, Slovacia şi România partide autentic pro-fasciste sunt încă în formă. Înscriindu-se în filiera ideologiilor naţionaliste din anii 1930, ele promovează ideea unei identităţi naţionale etnico-religioase, repun în discuţie vechi litigii teritoriale şi problema minorităţilor din afara frontierelor, scrie ziarul Le Figaro, citat de Agerpres.
În Ungaria, alegerile parlamentare din 10 aprilie ar trebui să consacre victoria marelui partid conservator şi naţionalist, Fidesz, dar să confirme şi reuşita Mişcării pentru o Ungarie mai bună (Jobbik), un partid antisemit şi xenofob, care a obţinut trei locuri de deputaţi europeni. În Slovacia, Partidul Naţional Slovac (SNS), radical naţionalist, ar urma să rămână într-un guvern de coaliţie după alegerile parlamentare din 12 iunie.
În Vest, extrema-dreaptă progresează datorită unei imagini cosmetizate. 'Se asistă la o întinerire a dreptei identitare, o nouă generaţie de partide de dreapta radicale', afirmă Jean-Yves Camus, cercetător la Institutul de relaţii internaţionale şi strategice.
Şefii acestor partide doresc să nu li se atribuie adjectivul 'extremist' şi să rămână la limita a ceea ce democraţii şi legea consideră drept o 'linie galbenă'. 'Populişti de dreapta', ei preferă ca şi omologii lor de stânga, democraţia directă democraţiei reprezentative, denunţă elitele despre care spun că nu sunt conectate la realitate, că sunt corupte de cosmopolitism şi mondializare. Poporul, afirmă aceştia, ştie ceea ce elitele nici nu au trăit şi nici nu au înţeles. Bruxellesul este oaia lor neagră. La aceasta se adaugă xenofobia, reconstituirea unei identităţi etnice, denunţarea societăţii mult