Se implinesc 90 de ani de cand Regele Ferdinand si-a pus pe cap coroana de otel. Au urmat Reintregirii Neamului mai multe decenii de democratie, de prosperitate si de demnitate pentru romani. La Alba Iulia, se sarbatoreste azi marele eveniment. Al incoronatului. Al unuia dintre eroii Romaniei. La Bucuresti, un alt personaj, pus in mod straniu in fruntea romanilor, isi traieste agonia politica. Intre Regele Ferdinand si Traian Basescu este o veritabila prapastie istorica. Primul traieste dupa moarte, numele lui ramand in posteritate inscris cu litere de aur, cel de-al doilea este un mort viu. Un cadavru politic. Un individ refuzat de romani chiar si in timpul vietii sale. Si instalat, printr-o jonglerie, la Cotroceni, pe post de guvernator. Un uzurpator.
Curtea Constitutionala a Romaniei, nu toata, ci acea curte alcatuita din 5 judecatori politici, consacra republica prezidentiala. In loc sa pazeasca o constitutie, o schimba. O perverteste. Oferindu-i presedintelui demis politic prerogative, pe care de fapt nu le-a avut niciodata. In acest fel, iata, Traian Basescu dupa ce de facto a pus mana, sub marioneta Boc, pe parghiile politicii externe romanesti, acum, gratie CCR, el conduce diplomatia de la Bucuresti de iure. Prin pervertirea Constitutiei.
Si ce face guvernatorul in aceasta calitate? Se duce tocmai in Turkmenistan. Intr-o dictatura. Intr-un stat in care niciun presedinte democrat nu indrazneste sa calce pentru a nu-si atrage oprobriul public. Si ce poate sa faca acolo Traian Basescu? Sa incheie vreun parteneriat strategic? Politic? Militar? Sau sa discute despre resursele acelei tari bogata in hidrocarburi si modul in care Romania, sa spunem, ar putea beneficia de ele? Evident, misiunea sa acolo, misiune pe care si-a luat-o singur intr-unul din atat de rarele state care il invita, s-a vrut de natura economica. Numai ca la guvernare se afl
