In decembrie 1992, la investirea Guvernului PSD condus de Nicolae Vacaroiu, trimisii Opozitiei in Parlament s-au grabit sa profeteasca prabusirea regimului in scurt timp.

Argumentul lor forte: Guvernul PSD constituit dupa scrutinul recent era minoritar.

Luand cuvantul in final, premierul Nicolae Vacaroiu i-a avertizat pe profeti asupra zicalei romanesti despre cel care rade la urma. Nicolae Vacaroiu a ras pana la urma. Si a ras cel mai bine. Pana la scrutinul din 1996, Guvernul sau a supravietuit tuturor zguduirilor de patru ani: de la toanele partenerilor de Patrulater Rosu pana la grevele sindicale. Calin Popescu Tariceanu n-a invocat pana acum nici un moment zicala lui Nicolae Vacaroiu. Si cu toate acestea, ea se aplica si la actualul guvern de Coalitie. Ca si cel minoritar al PSD, de luni intregi toata lumea ii canta prohodul.

Iar el supravietuieste, ba, mai mult, axa de fond, Alianta PNL-PD, ocupa in sondajele electorale locul intai, cu un procentaj apropiat de 50%, in timp ce PSD, principalul partid de Opozitie, se situeaza pe locul al doilea la o distanta de peste 20 de procente. Unii considera ca sondajele falsifica realitatea. Dupa opinia noastra, actuala Putere nu beneficiaza de asa ceva. Alianta are, intr-adevar, acest procentaj electoral uimitor de bun pentru o formatiune dupa aproape doi ani de guvernare macinata de scandaluri interne. O posibila explicatie o da absenta unei alternative reale, credibile. Prin toate datele prestatiei sale, PSD nu se constituie intr-o asemenea alternativa. Isi spun cuvantul:

1) Certurile interne;

2) Absenta unei politici unitare, hotarate si pregnante ca partid de opozitie, realitate dominata de grija lui Mircea Geoana de a fi pe placul grupurilor de interese divergente din partid;

3) Absenta unui lider puternic, in stare sa treaca drept alternativa la Traian Basescu;

4) Mimarea Op