Criză politică majoră!, strigă, panicaţi, analiştii. Criză? Care criză? O adevărată criză politică ar avea drept consecinţă afectarea funcţionării instituţiilor statului. Or, suntem

Criză politică majoră!, strigă, panicaţi, analiştii. Criză? Care criză? O adevărată criză politică ar avea drept consecinţă afectarea funcţionării instituţiilor statului. Or, suntem departe de aşa ceva. Şi ar fi cu adevărat grav ca instituţiile statului să fie perturbate de o criză care o are la origine pe Elena Udrea. Nu. Nu avem de-a face cu o criză politică. Un scandal, da. Un megascandal, dacă vreţi. Strident. Asurzitor. OK! Criză politică am fi avut dacă Partidul Democrat decidea ieşirea de la guvernare. Însă "mareşalul" mic la stat, care răspunde la numele de Emil Boc, a ieşit intempestiv, marţial, certându-l aprig pe primul-ministru; şi-a ridicat ameninţător degeţelul arătător, s-a zborşit la Tăriceanu. I-a zis-o, ţaţo! Şi, apoi? Nimic! Absolut nimic! Miniştrii PD şi-au luat cuminţei mapele şi s-au dus la şedinţa de guvern. Secretarii de stat democraţi şi-au croit drum, ca de obicei, spre ministere. Înalţii funcţionari din partidul lui Boc

şi-au văzut în continuare de treburile lor, altminteri profitabile. Prin teritoriu, "oamenii" PD, perturbaţi un pic de "deranjul" de la nivel central, şi-au întors, pentru o clipă, privirile spre Bucureşti, apoi au continuat să molfăie la ciolanul gustos al Puterii. Nu s-a întâmplat nimic. Absolut nimic! Lucrurile au reintrat în matca lor firească. Când şi când, în retragere, se mai trage câte un cartuş. Gloanţe oarbe! Aici a greşit preşedintele Băsescu. Amarnic. A crezut că icoana sa, agăţată pe pereţii sediilor PD din toată ţara, e mai convingătoare decât forţa de atracţie a ciolanului… Ei, iaca, nu-i aşa. E altfel. Partidul Democrat n-a ieşit de la guvernare. Şi nici nu va ieşi. Rămâne alături de "coruptul" Tăriceanu, alături