Conceptul de zonă de zi deschisă, care înglobează mai multe funcţiuni, este unul dintre cele mai uzitate pe piaţa reamenajărilor a ultimilor ani.
Punerea în operă a acestuia reprezintă un instrument sigur de modernizare a unei locuinţe. Această consecinţă este cu mult mai pregnantă în cazul apartamentelor de bloc, deoarece acestea posedă o arhitectonică monotonă şi o funcţionalitate defectuoasă. Ideea spaţiului deschis este singura care poate remedia o situaţie de genul celor menţionate mai sus.
Principalul avantaj al acestei idei de reamenajare este îmbunătăţirea substanţială a funcţionalităţii. Apartamentele de bloc suferă în această privinţă, mai ales în zonele holurilor. Suprafeţele reduse ale acestora produc un disconfort accentuat, el fiind cu atât mai mare cu cât traficul este mai intens.
Zona de acces în apartament este reprezentativă pentru modelul descris mai sus. Un vestibul cu o suprafaţă mică va fi o sursă permanentă de disfuncţionalitate. De aceea, problema respectivă este una din principalele pe care trebuie să le rezolve proiectul de reamenajare. O soluţie de mai mică anvergură este desfiinţarea încăperilor auxiliare care se găsesc de obicei în zona vestibulului, cum sunt debaralele şi cămările.
Varianta de mare amploare este deschiderea spaţială a întregii zone. Aceasta presupune contopirea mai multor încăperi într-un spaţiu comun care îndeplineşte mai multe funcţiuni. Acolo unde se poate pune în operă, măsura în cauză nu înseamnă doar mai mult spaţiu, ci şi o geometrie diferită, neconvenţională. Cele două consecinţe conduc la o individualizare a apartamentului, lucru dorit de orice proprietar care începe renovarea radicală a locuinţei.
Apartamentul pe care l-am ales drept exemplu are o suprafaţă utilă de 64 mp care era distribuită, iniţial, în opt încăperi distincte. Acestea erau amplasate de o parte şi de