Clipa cea din urmă. Momentul Adevărului. Trecerea vieţii din vizibil în invizibil. Ziua "mult aşteptată" şi nedorită. Minciuna şi Adevărul stau alături. Cum le deosebim? Pentru mulţi, greu de spus. Dacă s-ar cunoaşte Adevărul de la naştere, toată lumea ar trăi cu ochii deschişi, ar vedea încotro se îndreaptă. Însă, aşa, greşelile sunt inevitabile şi de multe ori scuzabile. Din când în când, să scăpărăm câte o clipă de Lumină în jurul nostru, pentru a putea găsi mai uşor drumul către fericire. Această stare o căutăm, greşit, în afara noastră, căci ea ţâşneşte din noi la fel ca apa dintr-o fântâna arteziană.
Fericirea nu există, ea se clădeşte. Niciodată nu este prea târziu să cercetam universul interior pentru a deschide ochii minţii, redresând astfel sensul vieţii către Adevăr şi fericire. Prin conştientul nostru cerem subconştientului, chiar fără să ne dăm seama, încotro vrem să ne îndreptăm.
Omul este creaţia gândirii, gândurile sale reprezentând viaţa lui viitoare. Tot ceea ce există în noi se află pretutindeni, căci ceea ce nu există în noi nu există nicăieri. În noi se află întregul Univers şi orice dorinţă poate fi îndeplinită direct proporţional cu puterea credinţei noastre. Marile personalităţi ale omenirii, de oricând şi de oriunde, au ajuns la realizările lor datorită capacităţii de a intra, conştient sau inconştient, în contact cu puterile nelimitate ale subconştientului, accesându-le.
Tudor Arghezi spunea: "Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale, să ştii că tot ce-ţi închipui este realizabil şi direct proporţional cu încrederea ta. De ce te fereşti să stai de vorbă cu tine însuţi şi să te închipui descoperindu-te un perfect zeu?"
Subconştientul este supus conştientului, acţionând conform sugestiilor pe care i le impregnează acesta. El primeş
