Fostul tenismen Florin Segărceanu povesteşte cum a descoperit o nouă pasiune, care îl poartă pe terenurile de golf ale lumii, din Australia până în Normandia. A juca golf înseamnă să aduci mingea de la start la destinaţie, în cupa steagului, din cât mai puţine lovituri. De la o definiţie facilă şi până la jocul pe teren, unui neiniţiat i se deschide o lume nouă, un univers al gesturilor.
“Trebuie să ştii cum te mişti, cum ţii mâinile pe crosă, cum păşeşti, cum şi când taci, când aplauzi, cum loveşti mingea“, spunea Paul Tomiţă, singurul jucător profesionist de golf din România, care şi-a păstrat nealterat acest statut până în ziua de astăzi.
Acest sport are 43 de reguli tehnice şi mult mai multe nescrise. Se spune că pe terenul de golf ţi se revelează cu adevărat omul din partenerul tău de joc. Poate de aceea la golf se semnează fără cerneală contracte de milioane de dolari între oameni de afaceri, sau se iniţiază acorduri bilaterale între şefi de state.
Cupa 1. Crosa potrivită
Cine subevaluează acest sport ar trebui să înceapă prin a ridica o crosă în mâini, cea potrivită din totalul de 12, şi apoi să lovească mingea mică şi albă. Aşa şi-a spus şi Florin Segărceanu, fostul tenismen, acum în vârstă de 58 de ani, când, mai în glumă mai în serios, s-a apucat de golf, lăsând tenisul să mai respire pe margine: „ce e şi golful ăsta, tot o minge, tot un băţ… “
Acum zece ani, Segărceanu se îndepărta uşor de terenul de tenis, lăsând racheta mai mult sprijinită de-un perete. Îi cauzau neplăceri dureroase o tendinită la călcâi şi nişte ligamente încrucişate, rod nefericit al anilor petrecuţi pe terenul de tenis, unde a fost multiplu campion naţional şi european.
A început să cocheteze naiv cu golful pe terenul de la Clubul Diplomatic, împreună cu amicul său, Dinu Pescariu, fost mare tenisme
