Foto: Dragoş Stoica / Jurnalul Naţional Ce-ar fi...Turcia schiabilă? Iată o utopie pe care-am învins-o citind, la început, tot ce s-a scris despre sezonul de iarnă în această ţară unde mi se părea că nu ninge niciodată. Am fost surprins să aflu, din lecturi, că mai mult de şase staţiuni, mari cât Poiana Braşov, pot asigura piste de nivel olimpic şi confort de cinci stele cu all inclusive. Că una din ele, Palandoken, va găzdui, anul acesta, Jocurile Universitare de Iarnă, a doua mare competitiţe după Olimpiada Albă. Deşi „mama natură” a dotat cu generozitate Turcia cu munţi înalţi, domeniul schiabil a fost relativ puţin exploatat, sportul cu schiurile fiind rezervat, multă vreme, ca şi în România, unei elite. Ceva se schimbă, însă, în ultimii ani. Statisticile arată că numărul schiorilor a început să crească cu o rată de 30% pe an. Peste şase sute de mii de zile de schi au fost vândute, anul trecut, dintre care, mai mult de jumătate, în staţiunile Uludag si Kartalkaya (cifră încă minoră, comparativ cu cele trei milioane de francezi care îşi petrec, anual, vacanţele şi week-end-urile în staţiuni de schi din Alpi).
Staţiunea Uludag se află la doar 35 de km de prima capitală otomană, azi oraşul Bursa, în vest; ea este cea mai mare şi mai veche staţiune de schi din Turcia. Situată în parcul naţional cu acelaşi nume, Uludagul deschide sezonul de schi în decembrie şi îl încheie în martie, fiind o destinaţie ideală pentru începătorii în acest sport şi pentru familiile cu copii. Pistele care însumează 20 de kilometri au, fiecare, între 1.700 m şi 2.500 m lungime. Teleferic, elicoptere care te urcă pe vârful muntelui şi snowmobile ieftine fac parte din recuzita acestui domeniu schiabil de invidiat pentru europenii din Vest şi la care se poate ajunge, în câteva ore, cu maşina, de la Istanbul.
A doua mare staţiune de iarnă a Turciei este Kartalkaya sau, în traduce
