Zeci de arădeni suferă de insuficienţă renală terminală, boală pentru care din fericire există tratament. Viaţa acestor pacienţi depinde însă în totalitate de tratamentul prin dializă, fără de care nu pot supravieţui mai mult de câteva zile. Acest tratament se face toată viaţa, de trei ori pe săptămână şi presupune curăţarea sângelui de toxine cu ajutorul unei maşini dedicate, ce joacă rolul unui rinichi artificial.
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad deţine o astfel de secţie, unde pacienţii beneficiază de tratament prin hemodializă convenţională sau dializă peritoneală ambulatorie continuă. Tot aici se efectuează şi montarea de dispozitive intravasculare (cateter venos central) pentru iniţierea în condiţii de urgenţă a hemodializei. „La Spitalul Judeţean se prezintă în jur de 20 de pacienţi care trebuie să facă dializă. Majoritatea se prezintă la un centru privat din oraş“, ne-a declarat dr. Adrian Wienner, directorul medical al Spitalului Judeţean Arad.
Pacienţii din centre publice sau private sunt incluşi în Programul Naţional de Supleere a Funcţiei Renale, de acest tratament vital trebuind să beneficieze toţi în egală măsură, indiferent de data începerii tratamentului.
Întrucât autorităţile de sănătate de la nivel naţional nu au luat în calcul creşterea reală a numărului de pacienţi de la un an la altul, bugetul alocat programului este insuficient.
Dacă sunt puşi pe listele de aşteptare, pacienţii ar fi condamnaţi la moarte. Costul tratamentelor acestor pacienţi este suportat integral de centrele de dializă publice şi private, ceea ce creşte datoria statului. Disperaţi numai la gândul că într-o bună zi nu ar mai avea şansa la viaţă, pacienţii nu pot decât să spere că statul nu îi va uita: „Trebuie să fac dializă. Fără ea, nu mai pot să trăiesc, că asta mă ţine în viaţă”, spune unul dintre pacienţii care în acest moment benefici
