Cu vreo lună în urmă, un ambasador al unei mari puteri europene a simţit nevoia să discute cu mine, la o cafea, situaţiunea României, cum i-ar fi zis Caragiale. Se ştie că ambasadorii întocmesc rapoarte pentru guvernele lor despre viața politică din ţara care-i găzduieşte. Gazda mea, probabil, lucra la un asemenea raport și, cum se obişnuieşte în astfel de cazuri, voia să consemneze şi opinia unui lider de opinie. Sursa: EVZ
A venit vorba, inevitabil despre o posibilă suspendare a lui Traian Băsescu.
La vremea respectivă, cîte un lider USL se trezea vorbind, în hotarele unei conferințe de presă anodine sau la cîte o tacla televizată, programată dimineața, despre suspendarea Preşedintelui.
I-am spus domnului ambasador că se vorbeşte despre suspendare dar că nu prea văd cum s-ar putea face aşa, peste noapte.
I-am explicat, printre altele, că preşedintele Senatului nu poate fi revocat decît de grupul parlamentar care l-a propus. Suspendarea preşedintelui l-ar aduce interimar pe Vasile Blaga – am zis - cea ce nu ar conveni USL.
Am arătat apoi că, deşi a votat pentru investirea Guvernului Victor Ponta, UNPR va refuza să voteze suspendarea.
Cît despre UDMR, e vorba de un aliat al preşedintelui, o formaţiune duşmănită de USL.
Aşadar, era destul de dificilă realizarea unei majorităţi pentru suspendare.
Mult mai important - am închis eu şirul argumentelor - trebuie să fie nebun ca să suspenzi pe preşedintele României în această perioadă atît de delicată din punct de vedere economic în întreaga Europă.
Suspendarea, urmată de campania pentru referendum și de referendumul propriu-zis, se constituie într-o succesiune de crize politice majore.
România abia a ieşit din Criza economică, şi nu oricum, ci cu preţul unor imense sacrificii din partea populaţiei.
Instabilitatea politică majoră într-o Europă în criză e sinonim