Vrem, nu vrem, discutia despre viitorul partidului sau partidelor liberale va infierbanta discutia publica in urmatoarea perioada. La drept vorbind, posibilitatea crearii unui partid liberal "disident" din actualul PNL nu pare sa-i incante nici pe adeptii "platformei liberale". Chiar daca principiul colegilor dlui Stolojan este mentinerea unei stranse aliante in preajma lui Traian Basescu, scindarea fortelor liberale nu poate nici pentru ei sa constituie un ideal. Partidul liberal este un vapor incarcat cu marfa care trebuie adus in intregime intr-un port sau intr-altul. Ideea reunificarii celor doua tabere abia scindate, "taricenista" si "stolojenista", pare sa fie tema principala a dezbaterii in sanul si in afara partidului. Desi termenul de "platforma" ar presupune anumite diferente ideologice intre cele doua aripi rivale, n-am auzit nimic despre o adevarata lupta de idei. Publicul nu se poate abtine sa constate, cu temei, ca e vorba exclusiv de o lupta de putere intre rivali. Am fi preferat sa stim daca e posibil sa aflam mai multe despre deosebirile in privinta marilor teme care rascolesc constiinta liberala: libera intreprindere, impozitele si taxele, autonomia economica, integrarea in Europa. Disputa pare sa se reduca, intr-un chip destul de plicticos, la una de persoane. Daca asa se prezinta situatia, atunci cel putin sa incercam sa ne inchipuim cum ar putea influenta discutia viitorul partidului liberal, condus de una sau de alta din cele doua factiuni. E clar ca aripa condusa de Theodor Stolojan merge pe ideea unei stranse aliante cu Partidul Democrat, a carui orientare, pana de curand social-democrata, mai nou populara, nu este neaparat compatibila cu cea liberala. Aliantele politice sunt create mai ales din nevoia de a infrange un adversar relativ puternic, si PSD-ul a fost un asemenea adversar la alegerile din 2004. Problema e daca contopirea inca mai