Când Margaret Thatcher a venit la putere, Marea Britanie avea probleme serioase. "Zeci de ani de politici eșuate au culminat cu cele trei luni de anarhie” în perioada 3 ianuarie -28 martie 1979 (Blundell, 2012, p. 21). Acest episod îmi aduce aminte de o citare care este atribuită lui Alexander Fraser Tytler. Acesta ar fi spus că „o democrație nu poate exista ca o permanentă formă de guvernare. Ea poate să existe numai până când majoritatea descoperă că poate vota pentru ea însăși venituri generoase (largesse) din trezoreria publică. După aceasta, majoritatea întotdeauna votează pentru candidatul promițănd cele mai multe beneficii, cu rezultatul că democrația colapsează din cauza slăbirii politicii fiscale care rezultă, întotdeauna fiind urmată de o dictatură, apoi de o monarhie.”
Pentru a fi siguri, ideea extravaganței în aprobarea cheltuielilor și a consecințelor posibile a fost academic exprimată și argumentată de economistul suedez Knut Wicksell mai târziu, în 1896.
În ce se poate transforma, imediat, colapsul unei democrații dacă nu în anarhie? Unele evoluții din acea perioadă de trei luni au fost numite „atrocități” și păreau să confirme teoria atribuită lui Tytler. Lipseau alimentele, benzina, ordinea din spitale, sindicatele conduceau economia, un milion de oameni și-au pierdut locurile de muncă, groparii erau în grevă, iar coșciugele cu morți erau depozitate în hale de întreprinderi părăsite, așteptând să fie aruncate în mare. Auzeam toate aceste grozăvii în primul meu an de studenție, dar pentru cine nu crede, ele sunt detaliat prezentate în Bundell (2012, pp. 21-22). Nu putem ști dacă țara s-ar fi îndreptat către dictatură fără Thatcher. Dar știm sigur că, pornind din acel punct, Thatcher a condus țara spre mai multă libertate și prosperitate.
Când Margaret Thatcher a preluat sefia guvernului, economia avea câteva caracteri