Peste doua saptamini avem de ales intre doua rele. Doar ca, pentru mine cel putin, varianta Mircea Geoana - presedinte al Romaniei este de-a dreptul catastrofala. O asemenea optiune mi-ar insulta, pur si simplu, inteligenta. Si memoria, pentru ca PSD-ul, cu oamenii sai care il manipuleaza pe bietul candidat, are totusi un trecut nu foarte indepartat. La ora cind scriu acest articol, majoritatea exit poll-urilor pronosticheaza acelasi rezultat: in turul al II-lea al alegerilor prezidentiale s-au calificat, la o diferenta de aproximativ 10 procente fata de candidatul de pe locul al III-lea, Traian Basescu si Mircea Geoana. Nu am chef acum sa comentez sansele fiecaruia de a ramine sau a ajunge presedinte, dar la un lucru tot cred ca ma pricep, macar pentru ca am citit atitea tratate de retorica si am analizat, cu studentii, la cursuri si seminarii, destule pagini ale oratorilor vechi: la discursurile rostite duminica seara, la orele 21. Poate risc sa devin naiv: ce legatura mai are arta oratoriei cu politica de azi? Cine dintre alesii nostri mai sta sa isi vire nasul in manualele de retorica ale antichitatii? E limpede ca nici unul. Dar cuvintarile lor la cald, in momente tensionate pot da seama de structura fiecaruia, de reflexul politic sau de strategiile pe care staff-ul le pune la cale pentru fiecare dintre candidati. Pentru ca, spun o banalitate, de cele mai multe ori un candidat nu este decit o marioneta in mina celor care ii gindesc replicile, discursurile, atitudinea, vestimentatia s.a.m.d. Ma rog, unii mai mult, altii mai putin. Incep cu marele perdant ale acestui tur: Crin Antonescu. El este, limpede, cel mai bun vorbitor dintre cei trei. Nitel amorezat de propriul discurs, dupa gustul meu. Doar ca, de data aceasta, vestea l-a luat parca pe nepregatite si s-a incapatinat sa creada in realitatea propriei victorii. Mesajul sau s-a apropiat timid de paranoia mesa