Ar fi mult prea banal sa ma rezum la a spune cine a vorbit, ce a spus, cine sint Wittstock si Koneffke si cum am ciocnit apoi un pahar de vin cu amindoi si asa mai departe. Pina la urma, pentru o astfel de relatare e nevoie, stricto sensu, de citeva rinduri: pe data de..., a avut loc..., invitati au fost.... Apoi, un scurt rezumat al vorbelor (de lauda, desigur) celor care au luat cuvintul, mai asteptam si alte intilniri din programul... si gata. intilnire bifata, articol bifat. Dar pina la urma, e vorba de literatura aici si de scriitori care nu sint banali nici in scris, nici ca prezenta, astfel ca se cuvine o relatare ceva mai personaliza(n)ta.
Wittstock-Don Quijote si cartea-contrabas
Joachim Wittstock si Jan Koneffke o au in comun pe Nora Iuga. Iata un mod concis de a rezuma intilnirea propusa si organizata de ICR si moderata de Catrinel Plesu, in sediul din Aleea Alexandru – doi scriitori de limba germana si a lor traducatoare in romana fata in fata, doi scriitori diferiti ca prestanta si ca scriitura si o traducatoare-scriitoare (sau scriitoare-traducatoare, cred ca asa i-ar placea mai mult sa fie numita) care se perinda cu aceeasi maiestrie prin tot soiul de texte si contexte germane.
Caci cei doi, Wittstock si Koneffke, au in comun, desigur, si limba germana. Scriu in germana, gindesc in germana, inventeaza povesti in germana, iar povestile, la rindul lor, ii reinventeaza pe ei. Mirarea insa provine din diferenta, caci, asa cum a subliniat si Nora Iuga in una dintre interventiile ei de joi seara, scriitorii in cauza sint, in fond, teribil de diferiti. Lasind la o parte poeticitatea cautata poate de talmacitoarea in romana a celor doi, ea afirmind ca ei sint diferiti ca soarele si luna (lasindu-i pe ascultatori sa ghiceasca evidentul ipostazelor), adevarul este ca in mod obisnuit nu i-ai putea imagina pe Wittstock si Koneffke impartin