Se apropia vertiginos ziua mea. Eram îngrozită, dar trebuia să pregătesc ceva. Ceva deosebit, pentru că aveam o colegă a cărei zi de naştere era cu o săptămână înainte şi cum ea avea posibilităţi – adică bărbat care-i procura salamuri bune, şuncă olandeză la cutie, caşcaval, măsline mari, ce să mai spun – eram depăşită cu totul.
Cum veniturile nu se apropiau nici pe departe şi nici vorbă să obţin produse mai acătării, urma să suport o înfrângere ruşinoasă în faţa celor şase colege, a trei directori, a colegilor de la personal şi alte birouri. Şi, pentru că acum 20 de ani mai puneam preţ pe unele păreri, mă dădeam de ceasul morţii la gândul că nu voi avea scuze în situaţia dată. Aşa că, la două zile după masa copioasă oferită de colega cu posibilităţi, am pornit la o vânătoare "la sânge" după produse care să fie măcar puţin deosebite de cele oferite de ea, dar tot atât de apetisante.
Cu sacoşa pitită în geantă şi cu speranţa în suflet, mă avântam în toate magazinele "Alimentara", aprozarele, măcelăriile şi cofetăriile care-mi ieşeau în cale. De la aprozarul de unde mă aprovizionam mereu, la nea Gheorghe, am făcut rost de cinci kilograme de cartofi, pe care i-am dus acasă imediat şi m-am avântat cu speranţe sporite la drum. După o coadă de o oră, am obţinut un salam "Victoria", pe care l-am îndesat în sacoşă. La o altă alimentară, am găsit o bucată de un kilogram de brânză, după o târguială cu vânzătorul care a primit şi şperţul cuvenit. În drum spre Big, îmi făceam socoteala şi, plină de obidă, mă gândeam la un concediu medical sau la ceva care putea să-mi cadă în cap, doar-doar nu mă voi duce la serviciu în acea zi.
Am intrat în Big şi, la parter, unde erau produsele de carne, m-am dus fir întins la galantar. Nuditate totală! Nici măcar o vânzătoare acolo, care să facă impresie scenică! Nimic! Mă plimb de la un capăt la alt
