Românii şi România se află sub o teribilă invazie. Invazia maimuţelor. Năvălind în viaţa noastră cu ţipete şi aruncând cu mizerie peste tot ceea ce este sfânt - peste Adevăr, Credinţă, Loialitate -, maimuţele au părăsit de mai mulţi ani copacii în care îşi ronţăiau agoniseala şi se bat între ele pentru a hotărî destinul ţării. Anul Nou a fost pentru aceste maimuţe doar alt prilej de a-şi etala, cu nesimţire şi impertinenţă, bogăţia pe care au furat-o din hambarele avuţiei naţionale. Trezindu-se din mahmureală, s-au întors la obiceiurile lor murdare, adică la furat, la minţit, la jefuit, la risipit.

Am zărit zilele astea o maimuţică pe care o consider un fel de dovadă supremă a degradării fără precedent a vieţii politice româneşti. Tăticu’ ei a băgat banane multe în maimuţica asta! A dat-o la studii, prin jungla din străinătate, să se dea huţa în liane de lux şi să înveţe să urle cu eleganţă. Tot tăticul, gorila-şef de trib peste afaceri de milioane, a alimentat haita de partid cu alte valize de banane şi s-a gudurat pe lângă maimuţa cu aere de humanoid care conduce din umbră partidul, ca să-i fie bine maimuţicii. A obţinut promovarea fiului de maimuţă pe post de mic şef de trib, dar şi de posibil conducător al junglei noastre. Tăticu’ are banane multe şi va da de păpat banane tuturor gorilelor conducătoare, numai să-i fie bine puişorului. Noi, papagalii, să zicem mersi că ele, maimuţele, sunt indulgente şi ne lasă, uneori, să ne hrănim din cojile de banane pe care ni le aruncă în cap.

Viaţa politică a României anului 2010 se anunţă a fi stăpânită de puii maimuţelor. Le auzim urletele şi le vedem maimuţăreala prin Parlamentul European, prin parlamentul naţional, prin agenţiile guvernamentale, pe la conducerea direcţiilor descentra-lizate. Urâte, imbecile, de o ipocrizie de neam prost, aceste maimuţe mai mici nu au nici măcar reţinerea pe care o manifestă şef