Un volum colectiv ce aduce la lumină o serie de documente*) care elucidează implicarea Securităţii în procesul de emigrare a minorităţii germane din România în timpul regimului comunist. Este pentru prima dată când sunt publicate documente referitooare la implicarea Securităţii in eliberarea de vize pentru etnicii germani din România.

"... decizia României şi a R. F. Germania de a soluţiona pe o cale amiabilă şi discretă o problemă delicată, cu numeroase implicaţii umanitare, sociale, economice şi politice, poate fi apreciată ca una pragmatică, inţeleaptă, deplin comprehensibilă în contextul politic al Razboiului Rece. Fiecare din cele două părţi implicate a obţinut, in general, ceea ce a urmărit: partea germană a răspuns unor presiuni interne de reintegrare a unor familii despărţite in contextul Celui De-al Doilea Război Mondial şi a atras o forţă de muncă bine pregatită, cu un potential crescut de integrare in societatea germană datorită fondului cultural comun; partea română şi-a ameliorat imaginea externă in ceea ce priveste respectarea dreptului la libera emigrare si a obţinut, totodată, o despăgubire financiară pentru pierderile pe care economia le resimţea prin pleacrea masivă a etnicilor germani. Faptul că ambele state au fost mulţumite de aceste aranjamente este dovedit, indirect, de prelungirea constantă a inţelegerilor bilaterale timp de mai bine de douăzeci de ani."

Emigrarea etnicilor germani din România, înainte de 1989, este rezultatul unui acord secret iniţat de Germania, susţin documentele. Negocierile secrete au avut ca rezultat plecarea din ţară a aproximativ 230.000 de saşi şi de şvabi, din 1962 până în 1989. Au existat familii care au depus cereri de emigrare o dată la 2-3 ani timp de 20 de ani, fără să li se aprobe. Banii trimişi de partea germană intrau in conturile statului, din care se plăteau datoriile externe.

Volumul pu